SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉLĂ ~e f. 1) mai ales la pl. Instalație provizorie, din lemn sau din metal, ridicată pe un șantier în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; eșafodaj. 2) Punte de legătură dintre o navă și țărm. /< sb. skela, bulg. skelja
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉLĂ s. (CONSTR.) eșafodaj, (reg.) alaș, pat. (~ a unei construcții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉLĂ s. v. barcă, debarcader, eșafod, luntre, port.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schélă s. f., g.-d. art. schélei; pl. schéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink