scelerátă s. f., pl. sceleráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCELERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCELERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mârșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCELERÁT adj. v. ticălos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scelerát s. m., pl. sceleráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink