SCALPÉL, scalpele, s. n. (Adesea fig.) Cuțitaș cu lamă ascuțită, curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. [Pl. și: scalpeluri] – Din fr. scalpel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCALPÉL ~e n. Instrument chirurgical în formă de cuțit cu tăiș convex, folosit la disecții; bisturiu. /<fr. scalpel, lat. scalpellum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCALPÉL s.n. Instrument cu lamă ascuțită, folosit pentru incizii și disecții și în chirurgie. [< fr. scalpel, cf. lat. scalpellum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCALPÉL s. n. instrument cu lamă ascuțită, pentru incizii și disecții. (< fr. scalpel, lat. scalpellum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCALPÉL, scalpele, s.n. Bisturiu cu tăișul convex, folosit la disecție.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink

scalpél s. n., pl. scalpéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink