SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂUNÉL s. 1. scăunaș, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. v. căluș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂUNÉL s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scăunél s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink