SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u- – Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂUNÁȘ s. v. gresie, patru, perinoc, telegău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂUNÁȘ s. 1. v. scăunel. 2. v. căluș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scăunáș (persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scăunáș (obiect) s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

scăunaș v. căluș.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink