SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂLÂMBĂTÚRĂ ~i f. Contractare care scălâmbăiază fața; grimasă. /a scălămbăi + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbătúri, s. f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmba + suf. -ătură)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

scălâmbătúră s. f., g.-d. art. scălâmbătúrii; pl. scălâmbătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink