SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂNCET ~e n. Sunet jalnic întretăiat emis de unele ființe. /a scânci + suf. ~et
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂNCET s. 1. v. scâncit. 2. (peior.) smiorcăială, smiorcăit. (Termină cu ~ele!) 3. v. geamăt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scâncet s. n., pl. scâncete
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink