SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink