SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂLCIETÚRĂ s. deformare, strâmbătură. (O ~ la încălțăminte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scâlcietúră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink