SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SAVÁNT¹ ~ta ( ~ți, ~te) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice, având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; învățat. /<fr. savant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SAVÁNT² ~tă (~ți, ~te) 1) Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. 2) Care conține multă știință. Lucrare ~tă. /<fr. savant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr. savant < savoir – a ști].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamneii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învățat. 2. adj. v. învățat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

savánt (savánți), s. m. – Înțelept, erudit. Fr. savant. – Der. savantlîc, s. n. (erudiție).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; f. sg. savántă, pl. savánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

feméie-savánt s.f. Femeie care creează în domeniul științei ◊ „Când în marile laboratoare ale științei o femeie-savant își face apariția, nu mai surprinde pe nimeni.” Sc. 7 III 78 p. 1 (din femeie + savant)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

savánt-atomíst s.m. Om de știință specialist în probleme atomice ◊ „[Un film] închinat savanților-atomiști din Uniunea Sovietică.” Sc. 5 I 62 p. 3 //din savant + atomist//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

savánt-patriót s.m. Om de știință patriot ◊ „Savantul-patriot, acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea și dezvoltarea primelor unități de cercetare din domeniul fizicii în România.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink