satelizáre s. f., g.-d. art. satelizării; pl. satelizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SATELIZÁ vb. tr. 1. a transforma în satelit (2). 2. a pune o țară, o persoană în relație de dependență față de o alta. (< fr. satelliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
satelizá vb., ind. prez. 3 sg. satelizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
satelizáre s.f. Transformare în satelit (de obicei despre o țară mai slabă) ◊ „[...] printre rarisimele publicații în care se putea analiza fenomenul satelizării.” ◊ „22” 30/95 p. 13 (din sateliza; cf. fr. satellisation, it. satellizzazione; PR 1957, DPN 1979)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
satelizá vb. I ♦ 1. A transforma în satelit ◊ „[...] un astfel de avion care ar decola de pe Terra ar traversa atmosfera și s-ar «sateliza», pentru ca apoi să coboare ca un aparat normal [...]” R.l. 13 I 84 p. 6. ♦ 2. (fig.) A pune sub influența, a face să graviteze în jurul cuiva ◊ „Numeroasele peisaje «satelizate» de autor în jurul eroului titular au fost minuțios pregătite [...]” Sc. 7 VII 84 p. 4 (din satelit + -iza)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink