SATÁNIC, -Ă, satanici, -ce, adj. De satană, al satanei, referitor la satană; diavolesc, drăcesc; p. ext. crud, perfid, pervers; satanesc, satanicesc. – Din fr. satanique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SATÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este caracteristic satanei; în spiritul satanei; diabolic; demonic; diavolesc; drăcesc. 2) Care manifestă răutate și viclenie; diabolic; mefistofelic. /<fr. satanique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SATÁNIC, -Ă adj. Drăcesc, diavolesc; satanesc; (p. ext.) crud, pervers, perfid. [Cf. fr. satanique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SATÁNIC, -Ă adj. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc; (p. ext.) crud; pervers, perfid. (< fr. satanique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SATÁNIC adj. v. diabolic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
satánic adj. m., pl. satánici; f. sg. satánică, pl. satánice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
satánic, -ă adj. Referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana ◊ „[...] sunt teme satanice care nu irump în mod obligatoriu din grupări satanice (foarte rare la noi în țară).” ◊ „22” 35/94 p. 9; v. și demonizare (1993) (din fr. satanique; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink