SATÂRGÍU, satârgii, s. m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor românești. – Din tc. satirci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SATÂRGÍU ~i m. ist. Ostaș lefegiu înarmat cu satâr. /<turc. satirci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

satârgíu s. m., art. satârgíul; pl. satârgíi, art. satârgíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink