sarf s.n. (înv.) gramatică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șarf (-furi), s. n. – Eșarfă, fular; lovitură cu dosul palmei. Fr. écharfe, prin intermediul pol. szarfa, rus. šarf (Cihac, II, 386; Sanzewitsch 210).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink