SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SAPROFÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre microorganisme) Care se dezvoltă în substanțe organice în descompunere. [Sil. sa-pro-] /<fr. saprophyte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SAPROFÍT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăiește pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SAPROFÍT, -Ă adj., s. n. / saprofítă s. f. (microorganism, plantă) care crește pe substanțe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

saprofít adj. m. (sil. -pro-), pl. saprofíți; f. sg. saprofítă, pl. saprofíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

saprofít s. n. /saprofítă s. f. (sil. -pro-), pl. saprofíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SAPROFÍTĂ s. f. v. saprofit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink