9 definiții pentru sanscrit, sanscrită   declinări

SANSCRÍTĂ f. mai ales art. Varietate literară a limbii din vechea Indie. /<germ. Sanskrit, fr. sanscrit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sanscrítă (limba) s. f., g.-d. art. sanscrítei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANSCRÍT, -Ă, sanscriți, -te, adj. (în sintagma) Limba sanscrită (și substantivat, f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică indiană. ♦ Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită. ♦ Care este scris în limba sanscrită. – Din fr. sanscrit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SANSCRÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de sanscrită; propriu limbii sanscrite.[Sil. san-scrit] /< germ. Sanskrit , fr. sanscrit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANSCRÍT, -Ă Limba sanscrită (și s.f.) = limba literară a Indiei vechi, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. ♦ Referitor la limba sanscrită; scris în limba sanscrită. [< fr. sanscrit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SANSCRÍT, -Ă adj. 1. limba ~ă (și s. f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. 2. referitor la limba sanscrită; scris în această limbă. ◊ (s. m.) scriitor care a scris în limba sanscrită. (< fr. sanscrit, germ. Sanskrit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SANSCRÍT adj. (înv.) sanscritic. (Texte ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sanscrít adj. m., pl. sanscríți; f. sg. sanscrítă, pl. sanscríte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SANSCRÍT, -Ă (‹ fr. {i}; cf. sanscr. samskrta „cultivat”, „rafinat”) adj. 1. Limba sanscrită (și subst., f.) = limbă veche indo-europeană, din India; limba sacră a brahmanilor, vorbită între 1500 și 200 î. Hr. (Subst.) Sanscrita clasică = limba operelor literare de diferite genuri, scrise începând din sec. 5 î. Hr., rămasă până în perioada modernă limba savantă a întregii Indii. Standardizată conform gramaticii lui Pãnini. În s. au fost scrise lucrări literare, religioase, filozofice, juridice și științifice, care au influențat asupra dezvoltării culturii Asiei de SE și Asiei Centrale, precum și a celei europene. Are diferite grafii derivate din scrierea brahmi. 2. Care aparține limbii sanscrite, privitor la limba sanscrită; care este scris în această limbă.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink