SANHEDRÍN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SANHEDRÍN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restrâns de persoane care au pretenția de a da sentințe infailibile în anumite probleme. /<fr. sanhédrin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANHEDRÍN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup închis de oameni care pretind a da sentințe fără greș. [< fr. sanhédrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SANHEDRÍN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanhédrin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SANHEDRÍN s. (IST.) sinedriu. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sanhedrín s. n. (sil. -drin), pl. sanhedrínuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink