SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SANCTIFICÁ sanctífic tranz. rel. A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANCTIFICÁ vb. I. tr. A trece în rândul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctífic. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SANCTIFICÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sanctificá vb. (sil. sanc-), ind. prez. 1 sg. sanctífic, 3 sg. și pl. sanctífică; conj. prez. 3 sg. și pl. sanctífice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink