SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol'nâi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SAMAVÓLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care acționează după bunul plac, nesocotind voința și drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acțiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol'nâi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. sg. samavólnică, pl. samavólnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink