2 intrări

2 definiții

SAIGGÍ2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular; și în forma saigi) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. id. ib. 672. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigí vb. IV.

SAIGGÍ2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. [Pr.: sa-i-.Var.: saigí vb. IV] – Din saiggiu.

Intrare: saiggi (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) saiggi saiggire saiggit saiggind singular plural
saiggește saiggiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) saiggesc (să) saiggesc saiggeam saiggii saiggisem
a II-a (tu) saiggești (să) saiggești saiggeai saiggiși saiggiseși
a III-a (el, ea) saiggește (să) saiggească saiggea saiggi saiggise
plural I (noi) saiggim (să) saiggim saiggeam saiggirăm saiggiserăm, saiggisem*
a II-a (voi) saiggiți (să) saiggiți saiggeați saiggirăți saiggiserăți, saiggiseți*
a III-a (ei, ele) saiggesc (să) saiggească saiggeau saiggi saiggiseră
Intrare: saiggire
saiggire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular saiggire saiggirea
plural saiggiri saiggirile
genitiv-dativ singular saiggiri saiggirii
plural saiggiri saiggirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)