sahaidác (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var. – Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂHĂIDÁC ~ce n. înv. Tolbă pentru săgeți. /< pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂHĂIDÁC s. v. săgeată, tolbă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săhăidác s. n. (sil. -hăi-), pl. săhăidáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink