SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉgiU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr. sacrilege
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -giu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink