SACRIFICATÓR, sacrificatori, s. m. (În antichitate) Preot care oficia un sacrificiu (2). – Din fr. sacrificateur, lat. sacrificator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRIFICATÓR ~i m. (în antichitate) Preot care oficia ritualul de sacrificare a jertfei aduse divinității. /<fr. sacrificateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRIFICATÓR s.m. (Ant.) Preot care oficia sacrificiile (1). [Cf. lat. sacrificator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRIFICATÓR sdj., s. m. (ant.) (preot) care oficia sacrificiile (1). (< fr. sacrificateur, lat. sacrificator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sacrificatór s. m. (sil. -cri-), pl. sacrificatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink