SACRAMENTÁL, -Ă, sacramentali, -e, adj. De sacrament, privitor la sacrament; p. ext. solemn. – Din fr. sacramental, lat. sacramentalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRAMENTÁL ~ă (~i, ~e) rel. Care ține de sacrament; propriu sacramentelor. /<lat. sacramentalis, fr. sacramental, germ. Sakramental
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRAMENTÁL, -Ă adj. De sacrament; (p. ext.) solemn. [< it. sacramentale, lat. sacramentalis, cf. fr. sacramentel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRAMENTÁL, -Ă adj. referitor la sacrament; (p. ext.) solemn. (< lat. sacramentalis, fr. sacramentel, germ. sakramental)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRAMENTÁL adj. 1. v. sfânt. 2. v. solemn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRAMENTÁL adj. v. consacrat, consfințit, intangibil, inviolabil, obișnuit, sacru, sfânt, tradițional.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sacramentál adj. m. (sil. -cra-), pl. sacramentáli; f. sg. sacramentálă, pl. sacramentále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink