SACRALIZÁRE, sacralizări, s. f. Acțiunea de a sacraliza. – V. sacraliza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁRE1 s.f. Acțiunea de a sacraliza și rezultatul ei. [< sacraliza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁRE2 s.f. (Med.) Sacralizație. [După fr. sacralisation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁRE s. f. (med.) tendință de asimilare a ultimei vertebre la prima vertebră din regiunea sacrală. (după fr. sacralisation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁRE s. v. canonizare, fetișism, fetișizare, sfințire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Sacralizare ≠ desacralizare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sacralizáre s. f., g.-d. art. sacralizării; pl. sacralizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁ, sacralizéz, vb. I. Tranz. (Rar) A atribui caracter sacru unui lucru profan. – Din fr. sacraliser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁ ~éz tranz. ( un lucru profan ) A da caracter sacru. /<fr. sacraliser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁ vb. I. tr. A atribui un caracter sacru unui lucru profan. [< fr. sacraliser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁ vb. tr. a atribui unui lucru profan caracter sacru. (< fr. sacraliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SACRALIZÁ vb. v. canoniza, sfinți.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sacralizá vb., ind. prez. 1 sg. sacralizéz, 3 sg. și pl. sacralizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink