ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÁBĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăișuri, folosit pentru curățarea țevilor de extracție sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÁBER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÁBĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÁBĂR s. v. răzuitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șábăr s. n., pl. șábăre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

SABAR, râu, afl. stg. al Argeșului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Cândești, de la 450 m alt., curge mai întâi pe direcția N-S, iar pe terit. com. Crângurile (jud. Dâmbovița) își schimbă direcția către SE, având, pe tot parcursul, albia paralelă cu aceea a râului Argeș, cuc care formează o luncă comună, folosită cu precădere în legumicultură. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Șuța, Ciorogârla. Cunoscut (în cursul superior) și sub numele Răstoaca.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink