SAȚIETÁTE s. f. (Rar) Saț, saturație. [Pr.: -ți-e-] – Din fr. satiété, lat. satietas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SAȚIETÁTE f. Stare a celui sătul. [G.-D. sațietății; Sil. – ți- e] /<fr. satiété, lat. satietas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SAȚIETÁTE s.f. Saț, saturație; îmbuibare. [Cf. lat. satietas, fr. satiété].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SAȚIETÁTE s. f. 1. saț, saturație; îmbuibare. 2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturație; saturație (2). (< fr. satiété, lat. satietas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SAȚIETÁTE s. v. săturare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sațietáte s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. sațietății
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink