SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e,adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRMĂNÚȚ adj., s. v. sărăcuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sărmănúț adj. m., pl. sărmănúți; f. sg. sărmănúță, pl. sărmănúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink