O definiție pentru «sămăluitor»   declinări

sămăluitór, sămăluitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) capabil, destoinic. 2. (adj., s.m.) (persoană) care calculează, socotește, apreciază, estimează, sămăluiește. 3. (adj., s.m.) (ființă) care chibzuiește, judecă, sămăluiește.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink