SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂGETĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. /a săgeta + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂGETĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care trage cu arcul; arcaș. 2) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; arcașul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /a săgeta + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂGETĂTÓR s. 1. v. arcaș. 2. (ASTRON.; n.pr.; art.) Arcașul (art.). (~ul este numele unei constelații.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
săgetătór adj. m., s. m., pl. săgetătóri; f. sg. și pl. săgetătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Săgetătórul s. pr. m. art.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂGETĂTORUL (Saggitarius) 1. Constelație zodiacală din emisfera australă, între Scorpion și Capricorn. Conține 146 de stele vizibile, iar în direcția ei se află situat centrul Galaxiei. Se mai numește Arcașul. 2. Al nouălea semn zodiacal, între Scorpion și Capricorn (23 nov.-21 dec.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink