SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. – Cf. țesăla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

A SĂCELÁ ~éz tranz. reg. (cai sau vite cornute) A curăța cu săceala; a țesăla. /Din săceală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săcelá vb., ind. prez. 1 sg. săceléz, 3 sg. și pl. săceleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink