SĂCĂLÁȘ, săcălașuri, s. n. Tun mic, primitiv, cu tragere directă. [Var.: săcălúș, țăcăláș s. n.] – Din magh. szakallás.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
laura_tache
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂCĂLÁȘ (SĂCĂLÚȘ) (‹ magh.) s. n. (În Ev. med. la români) Tun mic cu tragere directă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂCĂLÁȘ, săcăláșe / săcăláșuri, s. n., variantă conform SĂCĂLUȘ. – [DEX '98] – și pl. conform săcăluș. – [DOOM 2]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink