SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SÂRGUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, grăbi, iuți, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma, zori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sârguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sârguiésc, imperf. 3 sg. sârguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sârguiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink