SÂNTULÉȚ, sântuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SÂNTULÉȚ s. v. sfințișor, sfântuleț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sântuléț s. m., pl. sântuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink