SÂMCEÁ, sâmcele, s. f. (Pop.) 1. Vârf (de cuțit). 2. Pisc, vârf de munte. – Lat. senticella.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SÂMCEÁ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, stricnea, vârf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÂMCÉLE s. pl. v. zori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sîmceá (-éle), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clonț, vîrf, culme. – 3. (Olt., Trans.) Briceag, brișcă. – 4. (Olt.) Zori de zi, auroră. – Var. simcea. Lat. *summĭcēlla (Candrea, Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”. Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de lat. *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, REW 6823). – Der. sîmcela, vb. refl. (a se ivi zorile); sîmcelat, adj. (ascuțit, subțire); sîmcelos, adj. (țuguiat); sîmci, vb. (Olt., a se toci).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink