RÚSCĂ, ruște, s. f. (Reg.) Rusoaică. – Din ucr. dial. ruska.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚSCĂ s. v. rusoaică, ruteancă, ucraineană, ucraineancă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUȘCĂ s. v. afumătoare, casoletă, cățuie, steliță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rúscă2, rúsce, s.f. (reg.) 1. (animal) cu pete roșii. 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚSCĂ, rúște, s. f. ~ 2. Oaie cu lâna de culoare roșcată-cenușie. (din rus2)
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rúscă s. f., g.-d. art. rúștei; pl. rúște
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUSCA, vârf în m-ții Poiana Ruscăi, alcătuit din filite și șisturi sericito-cloritoase. Alt.: 1.355 m (al doilea ca înălțime din m-ții Poiana Ruscăi, după vf. Padeș).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUSCA MONTANĂ, com. în jud. Caraș-Severin; situată în zona culoarului Bistra, la poalele S ale m-ților Poiana Ruscăi, pe râul Rusca, la confl. cu Bistra; 2.162 loc. (2005). Expl. de sulfuri polimetalice și marmură (în satul Ruschița). Instalație de flotare a minereurilor. În satul R.M., atestat documentar în 1803, se află o biserică romano-catolică (1807) și Monumentul turismului (1936). Rezervație naturală.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink