rúnă s. f., g.-d. art. rúnei; pl. rúne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: DOOM 2 menționează și forma de sg. rúnă. - gall

RÚNE f. pl. Caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice și scandinave. /<germ. Runen, fr. runes
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani și scandinavi. [Cf. germ. Runen, fr. runes < scand. runar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚNE s. f. pl. caractere grafice în cele mai vechi alfabete germanice și scandinave. (< germ. Runen, fr. runes)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚNE s.f. pl. ~ , care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

rúne s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

RÚNĂ (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink