RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMOÁRE ~óri f. Zgomot surd și confuz de voci; murmur; freamăt. ◊ A produce (sau a stârni) ~ a produce nemulțumire generală. /<fr. rumeur, lat. rumor, ~oris
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulțumire sau o surpriză generală. [Pl. -ori. / < lat. rumor, it. rumore, fr. rumeur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMOÁRE s. f. zgomot confuz de voci care se aud în același timp, exprimând nemulțumire, surpriză etc. (< fr. rumeur, lat. rumor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMOÁRE, rumóri, s.f. ~ ◊ Expr. A (se) produce (sau stârni) rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulțumire.
Sursa: DLRLC
(1955-1957)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUMOÁRE s. zgomot, zvon. (~ de glasuri.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rumoáre (rumóri), s. f. – Zgomotul surd de voci. Fr. rumeur.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii, pl. rumóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rumoáre s.f. Zvon ◊ „Construiești totul pe rumori, pe posibilități și pe probabilități, n-ai informații ci informatori.” ◊ „22” 14/93 p. 6. ◊ „S-a țesut un complex de rumori în jurul circuitului de înmulțire a banilor de la Cluj.” R.lit. 3/94 p. 2; v. și ◊ „22” 20/93 p. 16, 12/95 p. 14 (din fr. rumeur; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink