RUMINÁ vb. I. intr. 1. (Liv.; despre animale) A rumega. 2. tr. (Fig.) A medita asupra unui fapt. [Cf. fr. ruminer, it. ruminare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMINÁ vb. tr. 1. (despre animale) a rumega. 2. (fig.) a medita asupra unui fapt. (< fr. ruminer, lat. ruminare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMINÁ vb. v. rumega.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ruminá vb. ind. prez. 3 sg. și pl. rumineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Rumina, în mitologia romană, divinitate care-i proteja pe copiii nou-născuți.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink