RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUMEGĂTÚRĂ s. v. stomac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink