RULMÉNT, rulmenți, s. m. 1. Organ de mașină construit din două inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu același diametru, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire, micșorând prin aceasta rezistența de frecare. 2. (În sintagma) Fond de rulment = totalitatea resurselor bănești și materiale de care dispun întreprinderile și organizațiile economice în procesul activității lor; mijloace circulante. – Din fr. roulement.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RULMÉNT ~ți m. 1) Dispozitiv al unei mașini (constând din două inele concentrice, separate prin bile, role etc.), care servește la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii. 2): Fond de ~ ansamblul capitalului și valorilor disponibile pentru cheltuieli curente. /<fr. roulement
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RULMÉNT s.m. 1. Piesă de mașină compusă din două inele concentrice separate prin bile sau role cu aceleași dimensiuni, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire. 2. Fond de rulment = materiile prime și celelalte materiale necesare procesului de producție, precum și mijloacele bănești necesare funcționării continue a unei întreprinderi. [< fr. roulement].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RULMÉNT s. m. 1. organ de mașină, compus din două inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleași dimensiuni, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime și celelalte materiale necesare procesului de producție, precum și mijloacele bănești necesare funcționării continue a unei întreprinderi. (< fr. roulotte)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rulmént s. m., pl. rulménți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RULMÉNT (‹ fr.) s. m. 1. Organ de mașină care servește la rezemarea și la ghidarea fusurilor de arbori sau osii, compus din două inele concentrice (unul montat pe arbore, iar celălalt în carcase sau în corpul mașinii), separate prin corpuri de rostogolire (bile, role etc.) care prezintă rezistență apreciabil mai mică decât decât lagărele de alunecare. Unii istorici apreciază că r. cu bile a fost inventat în 1794 de Philip Vaughan. Prima aplicare practică a fost făcută în c. 1900 la biciclete. Primul r. cu role conice a apărut în S.U.A. (1918) iar cu ace în Germania (1922). 2. Faptul de a circula, de a rula (vorbind despre bani). ◊ CONT. Fond de r. net = diferența dintre activele curente ale unei intreprinderi. Se mai poate calcula și ca diferență dintre capitalul permanent și activele imobilizate.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink