rúje (-ji), s. f. – 1. Trandafir. – 2. Rosăcică (Rhodiola rosea). – 3. Măceș (Rosa canina). – 4. Nume de flori mai mult sau mai puțin asemănătoare cu trandafirul: Paeonia, Aster amellus, Papaver Rhoeas, Helianthemum etc. – 5. Fard. – Var. 1 ruj (înv.) rujă. Bg., sb. ruža (Miklosich, Fremdw., 123; Tiktin; Conev 45), din it. rosa, cf. roză; în Trans., și prin mag. ruzsa (Gáldi, Dict., 155). – Der. rujan, adj. (roșiatic, roșcovan); rujalină, s. f. (nalbă); rujioară, s. f. (bujor); rujnică (var. rujnicea), s. f. (filimică, Calendula officinalis); rujincin, s. m. (coacăz); rujincină, s. f. (coacăză).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ2, ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.]- Cf. fr. ruche.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
baron
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunze alungite, cărnoase și cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflorescențe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceș; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roșie a feței; roșeață. /< bulg., sb. ruža
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ2 s. n. bandă încrețită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Încadrarea ca s.n. este evident greșită. -
gall
RUJA-SOÁRELUI s. v. floarea-soarelui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceș, mălăoi, nalbă, roșeală, roșeață, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rujá-soárelui s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rújă s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei; pl. rúje
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rújă-de-toámnă s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink