RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care ruinează. / a ruina + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUINĂTÓR, -OÁRE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUINĂTÓR adj. v. distrugător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ruinătór adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinătóri; f. sg. și pl. ruinătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink