RUDÍ, rudesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se înrudi. – Din rudă¹.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUDÍ vb. v. înrudi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rudésc, imperf. 3 sg. rudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rudeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înrudésc și rudésc v. tr. (d. rudă 1). Fac rudă. V. refl. Mă fac rudă, mă încuscresc. Îs rudă: familiile noastre se înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se înrudesc. V. cumetresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

rudit, (engl.= rudite) → psefit.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink