RUDIMENTÁR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care abia începe să se formeze, care este la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. – Din fr. rudimentaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUDIMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care abia începe să se formeze; aflat în stare incipientă de dezvoltare; nedezvoltat; neevoluat. Organ ~. 2) Care se prezintă simplu de tot; elementar, primitiv. Cunoștințe ~e. /<fr. rudimentaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUDIMENTÁR, -Ă adj. Care este la începutul formării, pe punctul de a se naște, la începutul dezvoltării sale; primitiv, grosolan. [Cf. fr. rudimentaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUDIMENTÁR, -Ă adj. care se află în stadiul inițial al dezvoltării; primitiv, neevoluat; grosolan. (< fr. rudimentaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RUDIMENTÁR adj., adv. 1. adj. v. neevoluat. 2. adj. v. nedezvoltat. 3. adj. v. primitiv. 4. adj. primitiv, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 5. adj., adv. v. grosolan. 6. adj. (livr.) frust. (O artă ~.) 7. adj. v. elementar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Rudimentar ≠ avansat, dezvoltat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rudimentár adj. m., pl. rudimentári; f. sg. rudimentáră, pl. rudimentáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink