RUCÁVIȚĂ s. (BIS.) mânecar, mânecuță, (înv.) naracliță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rucáviță (-țe), s. f. – Mînecuță la costumul preoțesc. – Mr. racaviță „manșetă”. Sl. rąkavica „mănușă” (Cihac, II, 320), din rąka „mînă”, cf. răcodelie, rîncă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

rucáviță, rucavițe s. f. (Înv.; mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două bucăți de stofă, cusute cu fire, cu care se strâng mânecile stiharului purtat de diaconi, preoți și arhierei la slujbele bisericești; mânecuță, mânecar, naracliță. [Var.: rucáveță, rugáviță, rocáviță s. f.] – Din sl. rukavița.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink