RUBRICATÚRĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUBRICATÚRĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rubricatúră s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rubricatúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink