RUBRICÁRE s.f. Acțiunea de a rubrica și rezultatul ei; clasificare. [< rubrica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rubricáre s. f., g.-d. art. rubricării; pl. rubricări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rubricá vb., ind. prez. 1 sg. rubrichéz, 3 sg. și pl. rubricheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink