ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROTÓR ~oáre n. Parte rotativă a unei mașini, fixată, de obicei, într-un stator. ~ de turbină. /<fr. rotor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROTÓR s.n. Organ al unei mașini de forță generatoare sau motoare, care se rotește în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. [< fr. rotor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROTÓR s. n. 1. organ al unei mașini de forță cu palete, cupe, roți, înfășurări electrice, care se rotește în jurul axei arborelui pe care e montat. 2. rotație (2). (< fr. rotor, /2/ germ. Rotor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rotór s. n., pl. rotoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ROTÓR (‹ fr., engl. {i}; {s} lat. rotator „cel care învârtește”) s. n. 1. (TEHN.) Organ rotitor al unei mașini de forță motoare sau generatoare, cu ajutorul căruia, la mașinile motoare, energia fluidului motor se transformă în energie mecanică de rotație, iar la mașinile generatoare energia mecanică de rotație se transformă în energie a fluidului deplasat. R. este prevăzut cu elemente speciale (palete, cupe etc.) active în contact cu fluidul de lucru (aburii, apa etc.). 2. (ELT.) Subansamblu rotitor al mașinilor electrice, având funcțiunea de indus sau de inductor (la mașini sincrone); este prevăzut cu înfășurări electrice, cu poli etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ROTOR elice de mare diametru, cu pale mobile sau articulate (cu mai multe planuri de oscilație), care obține forța portantă necesară unui elicopter sau a altui tip de aeronavă, putând dezvolta această forță și când nu este angrenată de motor, întrând în autorotație (v.), aparatul aterizând în deplină siguranță când motorul este oprit sau defect.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink