ROSTR(I)-, -RÓSTRU elem. „cioc, rostru”. (< fr. rostr/i/-, -rostre, cf. lat. rostrum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formație anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-RÓSTRU elem. rostr(i)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink